INTAI INTAIA adv. num. ord. I. Adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate in primul rand. Sa neashezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul in forma articulata intaiul intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveshte spatziul timpul calitatea); prim². Intaiul intaia in clasa. E in clasa intai. ◊ Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai shintai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv. precedat de „cel” „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. Lat. *antaneus (< ante „inainte”).