INTAI² num. ord. (cand preceda un substantiv se folosesc formele hotarate intaiul intaia). 1) Care preceda pe al doilea; primul. Locul ~. Clasa ~. Intaiul pacient. ◊ De mana ~ de calitatea cea mai buna; foarte buna. Felul ~ fel de bucate fierbintzi contzinand mult lichid. Intaiulnascut copilul nascut inaintea celorlaltzi copii; primul copil. 2) rar Care este inainte; in frunte (prin importantza sau valoare); care este mai remarcabil. Calitatea ~. /<lat. antaneus