INSUSHÍRE² insushiri s. f. 1. Trasatura calitate distinctiva mai ales a fiintzelor. Arapushca o data cu puterea pierduse shi insushirile sale de zina: fiindca se maritase cu un muritor se facuse shi ea muritoare. POPESCU B. III 74. 2. Talent facultate inclinatzie. Inca de la acest inceput maretz poetul dovedea insushirile care lea dezvoltat intro lunga cariera literara. SADOVEANU E. 225. Uite: Dragomir spatarul zice k sint mai razboinic Decit el. Ciudata treaba: fiecare ma vedetzi Daruit co insushire ce voi singuri o avetzi. DAVILA V. V. 64.