INSUFICIÉNT A insuficientzi te adj. Care nu ajunge care nu e de ajuns neindestulator (cantitativ); care nu satisface (calitativ) nesatisfacator. Datorita faptului k imprimarile sint insuficiente in raport cu necesitatzile multe din aceste cintece au ramas necunoscute de mase. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 223 2/2. ◊ (Adverbial) Elev insuficient pregatit. ♦ (Substantivat m.) Nota calificativ sub limita de admitere la o proba la un examen. A luat un insuficient la matematici. Pronuntzat: cient.