INSTRUÍ instruiesc vb. IV. Tranz. 1. A invatza (pe cineva) a da (cuiva) invatzatura; a transmite (cuiva) cunoshtintze a pregati (pe cineva) intrun domeniu oarecare. V. initzia lumina. Fiecare scriitor are in grija lui patrucinci tineri scriitori fiecare i instruieshte shi raspunde de ei. SAHIA U.R.S.S. 195. ♦ Refl. A capata cunoshtintze a invatza. El pierde cea mai buna ocaziune de a se instrui. ODOBESCU S. III 11. 2. (Cu privire la soldatzi) A pregati in vederea insushirii teoriei shi practicii militare. 3. (Cu privire la afaceri judiciare penale sau la persoanele implicate) A cerceta a ancheta confruntind culegind probe examinind.