A INSTRUÍ ~iésc tranz. 1) (persoane) A pune in posesia unor cunoshtintze noi; a face sa capete cunoshtintze shi/sau deprinderi intrun domeniu oarecare; a invatza; a cultiva; a pregati; a prepara. 2) (militari) A pregati dupa un program special in vederea insushirii teoriei shi practicii militare. 3) (cazuri persoane) A supune unei anchete; a cerceta in prealabil. [Sil. instru] /<fr. instruire lat. instruere