INSTRAINÁRE s. f. Actziunea de a (se) instraina shi rezultatul ei. 1. Indepartare de locul nashterii sau al domiciliului permanent; pribegie exil. Instrainarea noastra este hotarita cine shtie pentru cita vreme! CREANGA A. 125. De pe plaiunstrainarii... Vad o pasare voioasa. ALECSANDRI P. A. 86. 2. Intrerupere a unor legaturi strinse cu cineva; racire a relatziilor; raceala indiferentza. Timp de patruzeci shi mai bine de ani nam avut cu nici unul nici o cearta nici o instrainare. GALACTION O. I 18. Zaharia Duhu petrolistul milionar shi maniac fostul cautator de comori il privi cu un fel de instrainare. C. PETRESCU A. 308. 3. Pierderea caracterului natzional. Se shtie k unul din capetele de acuzatzie care i se aduceau era «instrainarea» faptul k a scris o serie de poezii in limba franceza. V. ROM. noiembrie 1953 316. Pe vremea lui C. Negruzzi primejdia instrainarii in limba shi literatura era mai mare. IBRAILEANU SP. CR. 101. 4. (Jur.) Transmiterea unui drept sau a unui lucru in proprietatea altei persoane. ♦ Furt. Pronuntzat: strai. Varianta: instreináre s. f.