INSTRAINÁRE s. f. Actziunea de a (se) instraina shi rezultatul ei. ♦ (Rel.) Actziunea calugarului care paraseshte deliberat viatza sociala pentru a se consacra definitiv in manastire sau in pustnicie rugaciunii shi slujirii lui Dumnezeu. [Pr.: strai. Var.: instreináre s. f.] V. instraina.