INSTABILITATE. Subst. Instabilitate nestabilitate nestatornicie inconstantza mobilitate labilitate (livr.) inconsecventza neconsecventza (rar); ezitare shovaire. Variatzie fluctuare fluctuatzie oscilare oscilatzie schimbare schimbat modificare modificatzie (inv.) transformare transformatzie (rar); variabilitate; transformabilitate (rar). Vremelnicie existentza efemera provizorat; interimat. Perindare succesiune scurgere (fig.) desfashurare (fig.). Adj. Instabil nestabil nestatornic inconstant mobil labil (livr.) inconsecvent neconsecvent; ezitant shovaitor. Variabil fluctuant oscilant schimbator schimbacios; modificabil; transformabil. Vremelnic vremelnicesc (inv. shi arh.) temporar trecator efemer pieritor provizoriu; interimar. Disparent (rar). Vb. A fi instabil. A ezita a shovai a sta in cumpana. A varia a fluctua a oscila a se schimba a se modifica a se transforma. A se perinda a se scurge (fig.) a se desfashura (fig.). Adv. (In mod) vremelnic vremelniceshte (inv. shi arh.). V. disparitzie incertitudine instantaneitate nehotarire oscilatzie timp.