INSOTZÍRE insotziri s. f. 1. Actziunea de a (se) insotzi; intovarashire acompaniere. 2. (Invechit) Faptul de a se casatori; casatorie. Nu shtiu. Mii draga fata. Am avut o nadejde de insotzire. SADOVEANU O. VII 64. Vad nishte mari piedici la insotzirea noastra. NEGRUZZI S. I 19. A fost onsotzire ce traian iubire. PANN P. V. I 53. ♦ Nunta cununie. Totzi zeii fura martori la insotzirea lor. ISPIRESCU U. 11.