INSHURUBÁ inshurubez vb. I. Tranz. 1. A da unui shurub sau altei piese filetate o mishcare de rotatzie astfel incit sa patrunda intrun material sau intro piesa filetata. Inshurubez o piulitza. Inshurubez un bec electric. ▭ Omul... incepuse sa taie ceva sa lipeasca shi sa inshurubeze ceva. C. PETRESCU C. V. 139. ◊ Fig. TZipa jandarmul inshurubindushi arma la umar. CAMILAR N. I 233. ♦ Refl. Fig. A se invirti in spirala. In ciuda frigului shi vintului taios carel auzeau... cum plinge inshurubinduse in hornul sobei de tuci stinse totushi afara statea cineva shii privea. DUMITRIU V. L. 29. 2. Fig. A incurca a infunda (pe cineva). Il inshuruba in articole de legi il purta la judecatorie. PAS Z. I 151. Varianta: inshurupá vb. I.