INSHTIINTZÁ inshtiintzez vb. I. Tranz. A informa (despre ceva) a aduce la cunoshtintza a da de shtire a face cunoscut; a incunoshtintza. A! dar uitasem sa te inshtiintzez. Miine seara sintem invitatzi in orash la masa. ARGHEZI P. T. 134. Turturica ajunsese la ImparatulVerde shil inshtiintzase. CREANGA P. 277. Lapushneanul pre care il inshtiintzase de pornirea norodului trimise pre armashul sai intrebe ce vor shi ce cer. NEGRUZZI S. I 153. ◊ Refl. pas. (Invechit) Acest sunet acest nume valurile il primesc; Unul altuia i spune; Dunarea senshtiintzeaza. ALEXANDRESCU P. 133.