INSHIRÁ inshír vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) asheza in shir a (se) alinia. 2. Tranz. A trece un fir prin margele pentru a face un shirag; a face shirag. ◊ Expr. (Refl.) inshirate (sau inshir’te) margarite formula prin care se arata k un basm continua. 3. Refl. Fig. A se succeda a se perinda. 4. Tranz. Fig. A expune a povesti urmand un anumit shir de idei de fapte etc.; a enumera. ◊ Expr. A inshira moshi pe groshi (sau verzi shi uscate) = a spune tot felul de lucruri fara importantza shi fara o succesiune logica; a palavragi. 5. Tranz. A trece rand pe rand prin diferite locuri situatzii etc.; a lua la rand la shir. Din loc. adv. in shir.