INROSHÍ inroshesc vb. IV. 1. Tranz. A colora a vopsi in roshu a face sa fie roshu. Soarele coboara in piclele muntzilor inroshind asfintzitul. SADOVEANU O. I 74. Apusurile erau k singele shi parca inrosheau shi pamintul. GIRLEANU L. 41. Refl. (Despre metale) A se incinge in foc a deveni incandescent. Cit se inrosheshte shtanga de fier in jar roade un hartanash de slanina. SADOVEANU E. 90. 2. Refl. (Despre persoane sau despre fatza obrazul lor) A se face roshu (la fatza) datorita unui aflux de singe; a se imbujora. Eu domn’ Taun itzi multzamesc... raspunse Ifrim inroshinduse ushor de atita cinste cit io facea. CAMILAR TEM. 65. Grigoritza se uita furios la mine se inroshi pinan virful urechilor dadu sa zica ceva shi nu zise nimic. HOGASH DR. 240. ◊ Tranz. fact. Manrosheshte singur gindul K tu ai aflat cu cale Tocmai azi sa pui la proba Inima nevestei tale. COSHBUC P. I 73. 3. Refl. (Rar despre unele fructe sau legume) A deveni roshu (semn k a ajuns la maturitate); a se coace. Cireshile sau inroshit. Varianta: roshí (ALECSANDRI P. III 217 NEGRUZZI S. II 38 EMINESCU N. 25) vb. IV.