Definitzia cu ID-ul 921573:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INNOBILÁ innobilez vb. I. Tranz. 1. (In orinduirea feudala) A da unei persoane un titlu de nobletze. 2. Fig. (Cu privire la oameni sau la manifestarile shi infatzisharea lor) A face mai distins mai fin; a inaltza. Femeile batrine... poarta in unele zile pe cap linishtite shi grave o marama lunga de borangic care le innobileaza profilul. BOGZA C. O. 371. Arta a fost unul din marile titluri de nobletza a omului de aceea in amintirea posteritatzii ramin numai popoarele care shiau innobilat sufletul. SADOVEANU E. 62. 3. (Cu privire la animale shi plante) A imbunatatzi calitatea unei specii sau a unei rase; a ameliora. ♦ (Cu privire la materiale) A imbunatatzi proprietatzile prin procedee fizice sau chimice.