INNABUSHÍ innắbush vb. IV. 1. Refl. shi tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva sa nu mai poata respira a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A impiedica creshterea shi dezvoltarea plantelor; a napadi. 3. Tranz. Fig. A potoli prin violentza manifestari actziuni sau mishcari sociale; a reprima. ♦ A face sa nu se vada sa nu se auda sa nu se simta; a ascunde. Ishi innabushi un geamat (SADOVEANU). 4. Tranz. (In expr.) A innabushi focul = a stinge focul sau al face sa arda mocnit. Din in + nabushi.