INMULTZÍRE inmultziri s. f. Actziunea de a (se) inmultzi shi rezultatul ei. 1. Marire a numarului sau a cantitatzii; sporire. Pentru creshterea bovinelor trebuie sa se asigure inmultzirea shi imbunatatzirea raselor celor mai bine adaptate conditziilor locale din diferite raioane ale tzarii. SCINTEIA 1954 nr. 2861. ♦ (Mat.) Una din cele patru operatzii fundamentale prin care din doua numere (numite deinmultzit shi inmultzitor) se obtzine un numar (numit produs) egal (in cazul cind inmultzitorul este un numar intreg) cu suma rezultata din adunarea cu sine insushi a deinmultzitului de atitea ori cit indica inmultzitorul; multiplicare. Folosinduse de o creta groasa inshira pe tejghea coloane lungi shi incilcite de cifre adunari inmultziri procentaje. GALAN B. I 20. ◊ Tabla inmultzirii = tablou care contzine produsele inmultzirii intre ele a primelor zece numere. 2. Procesul producerii de indivizi noi din aceeashi specie; reproducere.