INMUIÉRE s. f. (< inmuiá < in + muia cf. lat. *molliare): articulare a unei consoane prin marirea zonei de contact dintre limba shi palat astfel incat sa se obtzina o consoana cu un timbru palatal caracteristic care aminteshte de i. I. este un aspect al asimilarii consoanelor de catre elementul vocalic prepalatal i k in exemplele b’ in crab’ (scris: crabi) m’ in pom’ (scris: pomi) p’ in crap’ (scris: crapi) etc.