INMUIÁ inmói vb. I. (In concurentza cu muia) Tranz. 1. A baga a introduce ceva in apa sau in alt lichid. Ana ishi inmuie buzele in rachiu. REBREANU I. 20. ♦ A uda a umezi a scalda. O sudoare rece i inmuie timplele. CAMIL PETRESCU O. II 20. 2. A face mai moale prin incalzire sau adaos de lichid. (Refl.) Ar fi bine sa mai dea dumnezeu o gura de ploaie sa se mai inmoaie pamintul. REBREANU I. 23. ♦ Refl. A fi mai putzin aspru a se domoli a se potoli. O furtuna cumplita ishi dezlantzuie furia urlind fioros in jurul nostru; citeodata suflarea i se inmoaie shi atunci parca geme intro desperare rautacioasa. BART S. M. 15. Cua mele coate eu cerc vremea de senmoaie. EMINESCU N. 42. 3. Fig. (Cu privire la glas sau la vorbe) A face sa fie mai putzin aspru; a imblinzi. Petre cu cit i atzineau drumul oamenii shil opreau shi cu cit Busuioc ishi inmuia glasul cu atit se invershuna shi racnea. REBREANU R. II 41. ♦ (Cu privire la inima) A induiosha a mishca. Acel balsam melodios... shi acum imi inmoaie inima de cite ori se intimpla sa aud uvertura de vinatoare a lui Méhul. ODOBESCU S. III 97. ◊ Refl. Ishi lua iar cojocul bucuros k inima femeii se inmuiase in sfirshit. CAMILAR TEM. 37. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni shi despre pornirile lor sufleteshti) A se potoli a se calma a se linishti. Dar Filoftei se inmuie deodata. DUMITRIU P. F. 9. ◊ Tranz. Mihnea ishi inmuie turbarea in fel de fel de cruzimi. ODOBESCU S. I 85.