INMARMURÍT A inmarmuritzi te adj. (Mai ales in constructzie cu verbele «a fi» «a sta» «a ramine») TZintuit locului (din cauza unei emotzii puternice); inlemnit incremenit. Cind team vazut alunecind spintecind valurile... am ramas inmarmurit. CAMIL PETRESCU T. II 225. A ramas inmarmurit de atita mizerie shi perversitate omeneasca. VLAHUTZA O. A. 222. O data te vazusem SHam stat inmarmurit SHi cruda fost durerea Cu care team iubit. EMINESCU O. IV 277.