INJUNGHIÁ injúnghii vb. I. Tranz. 1. A viri un cutzit un pumnal sau alta arma ascutzita in cineva; a rani; (cu privire la animale) a taia a ucide (pentru a minca). Doi berbeci... a injunghiat Marin Foamete. STANCU D. 234. La patul tau pe Pala il va duce Sa tenjunghie. DAVILA V. V. 148. A injunghiat cu cutzitul de la briu shi a culcat la pamint... ursul. ODOBESCU S. III 48. ◊ Fig. Am shi injunghiat citziva harbuji intrales. CREANGA A. 127. ◊ Refl. (Despre persoane) SHarlota ta nici a murit nici sa injunghiat. NEGRUZZI S. I 63. 2. (De obicei impers.) A produce o senzatzie dureroasa acuta asemanatoare cu o intzepatura de cutzit. Ma injunghie in piept. ▭ O durere amortzita ma injunghie intre coaste. CAMIL PETRESCU U. N. 244. Pronuntzat: ghia. Varianta: junghiá (EMINESCU O. I 160) vb. I.