INJUGÁ injúg vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la vite) A pune la jug k sa traga carul plugul etc. Nul injugi asha cu buna Pe vitzel shi Radai slaba SHtiu flacaii! COSHBUC P. I 96. Sai injuge repede shi sa sapuce de arat. SBIERA P. 190. Fratele cel sarac sarac sa fie de pacate tot avea shi el o pareche de boi... cum sint mai buni de injugat la car. CREANGA P. 38. ◊ (Cu inversarea constructziei) Un plug mare k prinsei SHi cun bou il injugai. ALECSANDRI P. P. 169. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se uni; a se articula. Locul unde fundul tzestii sa injuga cu shira spinarii ne durea. DELAVRANCEA H. T. 110. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se angaja la o munca grea; a se inhama (2). Ai plecat cind era munca in toi shi altzii sau injugat la ea pe viatza shi pe moarte. DEMETRIUS V. 129.