INGROPÁ ingróp vb. I. Tranz. I. A baga un mort in groapa; a inmorminta. Nau sa ne lase sal ingropam asha dupa vointza noastra. SAHIA N. 39. Peste doua zile o ingropara cu cinste mare. CREANGA P. 16. In linishtea sarii Sa mangropatzi pe cind Trec stoluri zburind La marginea marii. EMINESCU O. I 221. ◊ Fig. Coboara vremea k o apa Nestavilitan lungai cale SHi fiecare ceas ingroapa Comoara tineretzii tale. TOPIRCEANU B. 65. Faci rau k nunvetzi pictura... Ingropi talentul fiule. EMINESCU N. 97. ◊ Refl. pas. (Rar) P. Raresh... sa ingropat in... monastirea Probota zidita de el. NEGRUZZI S. I 143. ◊ Expr. (Familiar) Sa ma ingropi sau sal ingrop se spune k o intarire a celor spuse pentru a parea mai convingator a face pe ascultator sa creada. Sa ma ingropi sufletul meu Naica nu citi... stai so ascult shi eu. CARAGIALE O. I 106. Care? Cel de colo? Sal ingrop de lam mai zarit pinacu. ALECSANDRI T. I 355. A ingropa zilele cuiva = a nenoroci pe cineva. Fiicasa insa plingea de se sfarma tot zicind: Tata shi mama! ma rog numi ingropatzi zilele. SBIERA P. 126. II. 1. A baga ceva in pamint a acoperi cu pamint. Prindetzi un liliac... shil ingropatzi intrun furnicar. ALECSANDRI T. I 104. ◊ Refl. Am izbutit de mam ingropat in tzarna la radacina unui papushoi. CREANGA A. 6. Paloshul mil invirtea... Linga Mogosh de cadea SHin pamint se ingropa. ALECSANDRI P. P. 154. ♦ (Cu privire la plante) A acoperi cu pamint; a trage pamint la radacina a mushuroi. A ingropat via pentru iarna. 2. Fig. A infunda in ceva a ascunde acoperind bine de toate partzile. Ishi ingropa fatza in miini shi incepu sa plinga. DUMITRIU N. 109. Ingrop in palme capul. COSHBUC P. I 60. ◊ Refl. Dnul Galushca so ingropat in hirtia cea minjita cu cerneala. ALECSANDRI T. 703. ♦ Refl. Fig. A ajunge a se instala undeva intrun loc retras izolat fara legaturi cu altzi oameni. Vidra nu vrea sa se ingroape la tzara. HASDEU R. V. 127.