INGREUNÁ ingreunez vb. I. Tranz. 1. A impovara. A ingreunat calul cu multe poveri. ◊ Refl. Plantele se ingreuneaza de stropi. CAMILAR TEM. 304. 2. Fig. A face k ceva sa para greu sa produca senzatzia de apasare. Un miros puternic de chiparose ingreuna aerul. ANGHEL PR. 65. Miroaseadormitoare vazduhul il ingreun’ Caci vintul adunata de flori de tei troiene. EMINESCU O. I 97. 3. A face sa fie anevoios greu de indeplinit greu de suportat. In schitzele marilor maeshtri nici un amanunt de prisos nici un element strain nu ingreuneaza desfashurarea actziunii. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 379 2/5. Pronuntzat: greu.