INGHESUÍ inghésui vb. IV. 1. Refl. (Despre fiintze) A se imbulzi a se ingramadi (intrun spatziu restrans); a (se) ghemui. 2. Tranz. A baga a vari pe cineva sau ceva intrun loc stramt. ♦ A inconjura pe cineva din toate partzile limitandui spatziul de mishcare. [Prez. ind. shi: inghesuiesc] In + ghes + suf. ui.