INGAIMEALA s.f. (Mold.) Vorba incurcata confuza. Ingaiméle k acestea de vor mai pomeni shi lucrul dupa porunca de nu vor plini cu pedeapsa de moarte laudindulisa. CI 170; cf. CANTEMIR IST. Etimologie: ingaima + suf. eala. Vezi shi ingaima ingaimare ingaimat. Cf. brodelnicitura buiguire (1) b u i g u i t u r a.