INGADUÍNTZA s. f. Faptul de a (se) ingadui. 1. Incuviintzare permisiune voie. Solul de la Rim paru ashi scutura fruntea k de o umbra shi se intoarse iar catra postelnic cerindui cu ochii ingaduintza sashi urmeze amindoi sfatul inceput. SADOVEANU F. J. 724. Ii adusese [lui Bathori] fagaduieli maretze de la imparatul shi ingaduintza casatoriei lui atit de mult dorita. BALCESCU O. II 54. 2. Indulgentza tolerantza. Cei care au atitudine de ingaduintza fatza de chiaburi lovesc in interesele clasei muncitoare shi tzaranimii muncitoare. SCINTEIA 1952 nr. 2396. ♦ Intzelegere bunavointza reciproca. Traira cite trei un trai plin de fericire shi de ingaduintza. ISPIRESCU L. 132. 3. (Rar familiar) Pasuire aminare ragaz. Ingaduintza pentru plata datoriei.