INFULECÁ infúlec vb. I Tranz. (Familiar) A minca repede shi cu lacomie a se indopa a inghitzi pe nerasuflate a imbuca zgomotos shi lacom. Copiii intimidatzi se supravegheau sa nu infulice hartane prea mari. C. PETRESCU A. 292. ◊ Fig. Iacata riul injura shi latra. Cind vin apele mari se azvirle shi mushca: Infuleca holda shi focu din vatra. DESHLIU G. 25. ◊ Absol. Va privit in timp cenfulecatzi cu gurile minjite de zaharul gogoshilor. PAS Z. I 76. Varianta: infulicá (VLAHUTZA O. A. 386 CREANGA P. 261) vb. I.