INFRUPTÁ infrúpt vb. I. 1. Refl. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «din» sau «cu») A gusta a minca a se impartashi din ceva bun. Nu o data se infruptasera din masa Mariucai. CONTEMPORANUL V_I 301. ◊ Fig. Nu mai lasa sa manfrupt co sarutare? ALECSANDRI T. I 247. ♦ (Popular) A minca de dulce in zi de post. ♦ Fig. (Ironic) A trage beneficii (ilicite) a profita de...; a se atinge de... In consiliile... de administratzie intrau avocatzi cu trecere oameni politici din toate partidele care se infruptau fiecare din cite douazeci shi treizeci de asemenea consilii. EFTIMIU N. 23. 2. Tranz. (Rar) A satura a satisface. Trebuie pravoslavnicule sa dischizi baierile pungii sa vershi la bani cu pumnul k sanfruptzi pe totzi. ALECSANDRI T. 1376.