INFORMÁTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. Comunicare shtire veste. ♦ Lamurire data asupra unei persoane sau asupra unui lucru; indicatzie; totalitatea materialului de informare shi documentare; izvor (4) sursa (3). Datorita virtutzilor sale cognitive i. dobandeshte ample valentze filozofice contribuind la adancirea intzelegerii procesului de reflectare. 2. Fiecare dintre elementele noi in raport cu cunoshtintzele prealabile cuprinse in semnificatzia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris mesaj vorbit grup de imagini indicatzie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatziei = teorie matematica a proprietatzilor generale ale surselor de i. ale canalelor de transmisie shi ale instalatziilor de pastrare shi de prelucrare a informatziilor considerata din punctul de vedere al proprietatzilor statistice ale acestora. Initziata (1927) de R.V.L. Hartley a fost dezvoltata ulterior de C.E. Shannon (1948). Are largi aplicatzii in telecomunicatzii cibernetica conducerea economiei lingvistica genetica etc. 3. (BIOL.) I. genetica = i. despre particularitatzile organismului care se transmit prin ereditate. Include i. despre structura tuturor enzimelor proteinelor active shi ARNului celulei precum shi referitoare la reglarea sintezei lor. La organismele pluricelulare i.g. se transmite din generatzie in generatzie prin intermediul celulelor sexuale. La microorganismele procariote se transmite prin transluctzie shi transformatzie. ◊ I. ereditara = i. inscrisa in genele de pe cromozomi respectiv in structura ADN sub forma unui mesaj biochimic a unei secventze de nucleotide. ◊ I. redundanta = i. in exces inutila sau chiar daunatoare. Exista totushi o redundantza optima care asigura eficient shi economic functzionarea sistemului biologic.