INFOIÁ infoiez shi infói vb. I. 1. Refl. (Despre parul oamenilor shi despre blana coada sau coama animalelor) A se umfla (k nishte foale) a se rasfira a se zburli. ◊ Tranz. Iepushoara prinse a bate din tuspatru picioarele shia sforai infoindushi coama. CAMILAR N. I 224. Un vint mare abura Chica lui Gruia infoia SHi turcu cind il vedea De frica lui se ineca. SHEZ. IX 173. ♦ (Despre pasari) Ashi umfla penele. Cocoshul ishi trase capul de sub aripa se infoie. CAMILAR N. II 251. Atzi necajit intro zi... un paun care sa infoiat pe data. PAS Z. I 47. ◊ Tranz. Curcanii ishi infoiau aripile spre cinii legatzi in lantzuri. CAMILAR TEM. 240. ♦ Fig. (Despre oameni) Ashi da aere. Ba da ba da... se infoie Neculaiesh. SADOVEANU P. M. 17. ♦ A se invirti de colocolo a se roti. Pe linga ei se infoiau cu mina la barbie cu spaima de vrabii in priviri femeile. PAS L. I 15. 2. Refl. (Despre pamint shi alte materiale) Ashi mari volumul prin marirea golurilor dintre granule (la sapare la macinare prin absorbtzie de apa etc.). 3. Tranz. A intinde a desface (k pe nishte foale). Infoie armonica scotzind un inceput de cintec prelung sfishietor. CAMILAR N. II 197.