INFLACARÁT A inflacaratzi te adj. 1. Care e aprins care dogoreshte arunca vapai; p. ext. de culoare roshie k focul. Soarele inflacarat. ▭ Preotul Petrea ishi scoase pe o usha jumatatea de sus a trupului cu barba inflacarata. SADOVEANU P. M. 162. Norii fugeau gonitzi de vinturile din inaltzimi cerul de sticla inflacarat uscase totul. GIRLEANU L. 41. [Balaurul] intoarse capul cel varsator de foc... dar FatFrumos mai iute k vintul repezi paloshul shi cit te shtergi la un ochi capul cel inflacarat cazu la pamint. POPESCU B. II 21. In parul ei de aur rubinenflacarate SHin ochii ei saduna lumina sfintei mari. EMINESCU O. I 97. 2. (Despre oameni shi manifestari ale lor) Pasionat avintat infocat. Beethoven a fost un inflacarat militant pentru triumful ideilor republicane. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 381 4/2. Consultatzii juridice discutzii inflacarate certuri violente se repetau in fiecare zi. BART E. 266. ◊ (Adverbial) Scria inflacarat baietul shi cuo luciditate rara. ANGHELIOSIF C. M. II 9.