INFLACARÁ inflacarez vb. I. Tranz. 1. A insufla avint a stirni entuziasm; a entuziasma a pasiona. Nu mai avea pe capetenia care sai inflacareze. ISPIRESCU M. V. 59. ◊ Absol. K scriitor revolutzionar [Balcescu] a scris discursuri compuneri capabile sa mishte shi sa inflacareze. L. ROM. 1953 nr. 1 35. Iscusita fata... Cu a ei catatura ce inflacara. NEGRUZZI S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde a se anima; a se pasiona a se entuziasma. Rau Ignate! Foarte rau! se inflacara iarashi primarul. REBREANU R. I 238. 2. A face sa capete culoarea flacarii a inroshi a impurpura. Vestea neashteptata ia inflacarat obrajii. ▭ Pojarul zorilor de mai Inflacareaza valea toata. DESHLIU M. 19. ◊ Refl. Deodata scinteiara sulitzele de lumina ale soarelui rasaritul se inflacara intro fierbere argintie. SADOVEANU O. VI 20. Deasupra casei ei in infinit ardea o stea roshie se inflacara shi se stingea. IBRAILEANU A. 141.