INFIRIPÁ infiripez vb. I. 1. Tranz. A alcatui ceva din elemente putzine disparate sau necorespunzatoare; a injgheba. ♦ Refl. Fig. A lua nashtere a prinde consistentza. ♦ Refl. A ajunge la o oarecare bunastare. 2. Refl. Ashi reveni in puteri; a se reface dupa o boala a se intrema. [Prez. ind. shi: infiríp. Var.: inciripá vb. I] Cf. sl. čerep „oala harb”.