INFIORATÓR OÁRE infioratori oáre adj. Care produce fiori (de spaima); fioros inspaimintator ingrozitor. Iata un tablou infiorator al mecanismului shi moralitatzii economiei burgheze. SAHIA U.R.S.S. 69. In larg intunericul era infiorator. DUNAREANU CH. 233. Deodata se umplu cimpia de o multzime de dihanii care de care mai grozave care de care mai infioratoare. POPESCU B. I 38. ◊ (Adverbial) Calul necheza infiorator. (Pe linga un adjectiv da acestuia valoare de superlativ) Zilele astea am fost chinuita de intrebarea daca era ceva adevarat din tot ce miai spus atunci urit infiorator de urit sau daca furia tea facut sa spui vorbe care nu erau ale tale. DEMETRIUS C. 60. Noptzile de vara Sint infiorator de dulci. VLAHUTZA O. A. 31. Pronuntzat: fio.