INEDIT, -Ă, inediți, -te, adj. (Despre opere literare sau științifice) Care n-a fost încă publicat, care se tipărește sau se publică pentru prima oară. Operă inedită. ▭ Articolele cuprinse în acest volum au fost tipărite în revista «Contemporanul», afară de două, inedite. GHEREA, ST. CR. I 5. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte, neobișnuit, nou. Justa apreciere a unei opere implică stabilirea specificului său, a modului original, inedit, în care un scriitor reflectă un anumit aspect nou din viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/5. Limba scrisă... găsește în resursele limbii vorbite formule inedite, elemente expresive de cea mai înaltă valoare stilistică. L. ROM. 1953, nr. 2, 38.