INDUPLECÁ indúplec vb. I. 1. Tranz. A face sa cedeze sa accepte sa consimta; a determina a convinge a hotari (pe cineva) sa faca ceva. Ii facu mustrari amare cal paraseshte in imprejurari grele pentru el shi incerca sal induplece sa ramina pe loc. CALINESCU E. 381. Doua eleve venira shi vesele vorbaretze aprinse de joc il rugara frumos shil induplecara. VLAHUTZA O. A. III 10. Spre ura shi blestemuri ash vrea sa te induplec. EMINESCU O. I 116. 2. Refl. A ceda a se lasa convins (de rugamintzile shi argumentele cuiva sau sub imboldul unor sentimente proprii). Ghitza Ghitza se tinguia dinsa; lasa baiatul in pace; induplecate. SADOVEANU M. C. 18. SHi sendupleca omul nostru de mila copiilor. RETEGANUL P. I 43. Dupa multe rugaciuni se indupleca. ISPIRESCU L. 73. Nu cumva sa te indupleci de rugamintea lui! CREANGA P. 225.