indúplec a á v. tr. (d. duplec). Vechĭ. Incovoĭ indoĭ: sa induplece nuĭaŭa ĭara nu sa o fringa (N. Cost. 496). Fig. (Cant.). Inving supun domolesc. Azĭ. Mold. Duplec dupacesc indoĭ marginea pinzeĭ k s’o tivesc (fr. plier). Ban. Suflec sumet. Fig. Toata tzara. Conving fac sa consimta: cu toate vorbele lor tot nu laŭ putut indupleca sa vie. V. refl. Ma indur consimt in fine ma decid: s’a induplecat sa plece.