INDRUGÁ indrúg vb. I. Tranz. 1. A rosti cu greutate cuvintele a pronuntza nedeslushit a fi lipsit de shir la vorba (v. ingaima); p. ext. a spune fleacuri a povesti nimicuri a vorbi fara rost (v. trancani). Ce tot indrugi nenishorule! GALACTION O. I 279. Nui adevarat nimic din tot ceam indrugat. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 203. SHi poate nor cunoashte vatra in jurul careia shau cirpit zi cu zi traiul indrugind poveshti shi basme. DELAVRANCEA S. 203. Schimonosind cuvintele shi indrugindule fara nici o noima. CREANGA A. 90. ◊ Expr. A indruga(la) verzi shi uscate = a inshira vrute shi nevrute a spune nimicuri minciuni poveshti. Sa va tot indrug la verzi shi uscate. ISPIRESCU U. 115. Totzi satenii se pun la masa shi incep a indruga la verzi shi uscate. SHEZ. I 39. ♦ (Rar) A face in pripa a intocmi in graba. (Refl. pas.) Dintracestea toate sa indrugat raportul... cu care ma prezent acum dinaintea dvoastre. ODOBESCU S. II 518. 2. A toarce lina sau cinepa in fire mai groase shi mai putzin rasucite decit cele obishnuite (pentru a le folosi la anumite tzesaturi). Barbatul sau i aduce vrun turban vechi indrugat de Dominica. NEGRUZZI S. I 239. Fetele de la Veza Nu shtiu toarce cinepa Farondruga k lina. JARNÍKBIRSEANU D. 452. ♦ A toarce fara pricepere shi fara spor; p. ext. a se dovedi lenesh la lucru. Fata moshneagului nu se incurca ci torcea citeun ciur plin de fuse iar fata babei indruga shi ea cu marece citeun fus. CREANGA P. 284.