INDREPTÁRE indreptari s. f. Actziunea de a (se) indrepta shi rezultatul ei. 1. Imbunatatzire corectare. Un comunist nu trebuie sashi ascunda greshelile ci sa le recunoasca cinstit shi deschis sa caute caile pentru indreptarea lor shi sa le indrepte. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 8 43. Itzi alatur mai jos o mica indreptare in text. CARAGIALE O. VII 311. 2. (Invechit shi popular) Dreptate echitate indreptatzire. In loc sa faca alegere shi indreptare jeluitorilor fac mai rea nedreptate. GOLESCU I. 96. Acest om... Are multa indreptare Deci sa shtie orishicare K cu totul lam iertat K pun om nevinovat. TEODORESCU P. P. 119. ♦ (Concretizat) Act justificativ document oficial. Da cine eshti dumneata? striga vornicul. Satzi aratzi indreptarile. Ce ai a ma intreba? SADOVEANU P. S. 55. Ashteptau sa le dea indreptarile pentru drum. MIRONESCU S. A. 80. Numai k se infiintza tatamio cu alt seminarist tot cu indreptari in regula. HOGASH DR. II 150.