indreptá (indrept indreptát) vb. 1. A face drept ceea ce era indoit sau strimb. 2. A rectifica a corija. 3. A reface a aranja a restabili. 4. A calauzi a indruma a indica directzia. 5. (Mold.) A arata a semnala. 6. (Refl.) A se justifica. 7. (Refl.) A imbunatatzi a ameliora. Var. (inv.) drepta inderepta indirepta. Mr. ndreptu ndreptare megl. andrept andriptari. De la drept inv. derept cu pref. factitiv in k drum › indruma semn › insemna etc. Der. directa de la un lat. *directāre sau *derectāre (CandreaDens. 515; DAR; Candrea) sau din lat. *indirectāre cf. alb. ndërtoń (Philippide II 645) este posibila fara sa para probabila. Directiāre apare la Virgilio Marón cf. *addirectiāre › fr. adresser. Sensul 7 apare shi in calabr. ndirizzari „a se ameliora (timpul)”. Exista tendintza de a conjuga eu indreptez. Der. indreptator adj. (care indreapta; calauzitor); indreptatura s. f. (inv. corectare; imbunatatzire).