INDOPÁ indóp vb. I. Tranz. 1. (Familiar cu privire la persoane) A face pe cineva sa manince mult a hrani peste masura; a ghiftui. [Bunicul] te indopa... cu dulciuri. PAS Z. I 28. Nea dat de mincare tot ce avea mai bun shi nea indopat bine. CREANGA A. 32. ◊ Fig. Cu macaraua de incarcare el indopa cuptoarele cu minereu. SCINTEIA 1954 nr. 2893. ♦ Refl. (Adesea urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A minca shi a bea peste masura a se umfla de mincare; a se satura a se imbuiba a se ghiftui. Nu vezi cum se indoapa totzi in contul lui Drumea? CAMIL PETRESCU T. II 98. Vrabete grasun care se indoapa cu fructe de prin gradini. ODOBESCU S. III 32. Sendoapa toata ziua cu ierburi de tot soiul. NEGRUZZI S. II 245. ◊ Fig. Se indoapa cu invatzatura. ISPIRESCU U. 3. Lumea nebuna... sendoapa zilnic cu poveshti. ALECSANDRI T. 136. 2. (Cu privire la pasari) A hrani peste masura virind pe git mincare (de obicei grauntze) pentru a ingrasha. Gishtele chinuite puse la indopat stau in cushca prizoniere. BART E. 331. 3. A indesa (ceva) intro deschizatura a umple a infunda (cu ceva). Cind oboseshte ishi shterge cu mineca camashii sudoarea de pe frunte se lasa intro rina pe puntea uda scoate luleaua o indoapa cu tutun apoi incepe a pufai. DUNAREANU CH. 84. ♦ (Regional) A astupa a pune dop. O gramada pive de ciresh avind Baga aurul prin ele shi cu alt lemn lendopa. PANN P. V. III 85.