INDISPÚNE indispún vb. III. Tranz. A strica buna dispozitzie a cuiva a produce cuiva o suparare ushoara; a supara a mihni. Adaosurile colonelului prin brutalitatea lor cazona mai mult lau indispus decit lau impresionat. REBREANU R. II 225. Forme gramaticale: perf. s. indispusei part. indispus. Prez. conj. pers. 3 shi: indispuie.