INDESÁ indés vb. I. 1. Tranz. A apasa k sa incapa cit mai mult intrun spatziu restrins a ingramadi a viri cu fortza (intrun spatziu limitat); a inghesui. Sa puse fata shishi aduna tot ce biata putu cu degraba oleaca de merinde nishte hainutze... le indesa toate intro pareche de desagi. RETEGANUL P. V 68. ♦ A infige a introduce (adinc) ceva. Indesa fetii degetul in gura. RETEGANUL P. IV 6. 2. Tranz. Ashi asheza (palaria caciula) tragindo adinc pe cap (k sa acopere shi urechile). Imi indesai palaria peste urechi shi ma lungii perpendicular pe cursul Bistritzei. HOGASH M. N. 61. Ishi aprinse o tzigara shi indesindushi palaria pe cap ieshi cu un aer plictisit. VLAHUTZA O. A. III 38. Moshneagul... puse cushma pe cap o indesa pe urechi. CREANGA P. 81. 3. Refl. (Despre o multzime de persoane sau de lucruri in mishcare) A se ingramadi la un loc a se stringe laolalta (formind un grup des compact). ♦ (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «in») A se apropia prea mult (de obicei cu intentzii agresive) de cineva a inghesui pe cineva. Gloata se indesa in piepturile cailor care sforaiau speriatzi. DUMITRIU N. 30. Dan batrinul... sendeasa in gloata tremurinda. ALECSANDRI O. 215. ◊ Fig. Deshi aceasta soarta ashteapta shi pre altzi Totzi insa catra dinsa semping shi se indeasa. NEGRUZZI S. II 246. ♦ A deveni mai des mai compact. Vazind k vremea trecea shi intunericul se indesa baiatul... incepu sa se uite in toate partzile k sa ghiceasca pe unde a venit. POPESCU B. IV 33. ◊ Tranz. Sare pasurilendeasa. ALECSANDRI P. P. 350.