INDARẮTUL prep. (Urmat de un substantiv ori pronume in genitiv de un pronume posesiv de un pronume personal neaccentuat in cazul dativ sau de un numeral construit cu prep. «a») In dosul (cuiva) in urma (cuiva sau a ceva) dupa ceva. Trecu prin camerele cu aceleashi scoartze vechi pe peretzi (indaratule intre covor shi perete atirnau saculetze de tutun shi busuioc). DUMITRIU B. F. 44. Arta imitind natura ramine cu mult indaratul naturii; nu poate so ajunga. GHEREA ST. CR. II 50. Iar mireasa viorica iashteptandaratul ushii. EMINESCU O. I 87. ◊ (Precedind substantive abstracte) Indaratul gindurilor care le spunea tare un alt rind de ginduri se ridica. VLAHUTZA O. A. III 64.