INCRETZÍ incretzesc vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la suprafetze netede) A face sa capete cretzuri sau cute. Iazul scinteia k o oglinda mare de argint: nici o aburire nul incretzea. SADOVEANU O. VI 15. Codrii se infioreaza de atita frumusetze Apelencretzesc in tremur straveziile lor fetze. EMINESCU O. I 142. ◊ Refl. Marea lua o culoare mai intunecata se incretzi shi incepu a fierbe. BOLINTINEANU O. 270. Apan valurele... sencretzeshte. ALECSANDRI P. III 278. ♦ A stringe pielea (in special a fruntzii) in forma de cute sau cretzuri. Ishi incretzi fruntea pina i se ingusta cit degetul. CAMILAR TEM. 172. Domnul Frederic... te indeparta cu mina shishi incretzea fruntea. PAS Z. I 308. Incretzi fruntea shishi atzinti privirea bolnava in bagdadie. SADOVEANU O. I 51. ◊ Refl. I se incretzeau cutele marunte de pe linga ochi. DUMITRIU N. 148. Unii se incretzesc la chip cind le vorbeshte de ai crede k au mincat lamii. PAS Z. IV 102. Dar cum i sa incretzit pielea pe frunte shi pe sub ochi! VLAHUTZA O. A. III 19. ◊ Intranz. (In expr.) A incretzi din sprincene v. sprinceana. 2. Refl. Fig. A se incrincena a se infiora. Se incretzea carnea pe trup auzinduse grozaviile shi cruzimile facute de aceshti tilhari. GHICA S. 30. ◊ Tranz. Un vis care mau incretzit din talpa pinin creshtet. ALECSANDRI T. 1086. 3. Tranz. (Cu privire la parul capului p. ext. la persoane) A face sa fie cretz a incirliontza. Nu mai incretzit destul la timple. ALECSANDRI T. 1650. Cu ce sashi incretzeasca zulufii sai cei mindri? NEGRUZZI S. II 179.