INCOVOIÁ incovói vb. I. Refl. (Despre fiintze sau partzi ale corpului) A se curba in forma de arc; a se arcui. Se incovoaie sub o izbucnire de plins. SAHIA N. 37. Dar bratzelei goale unul se incovoaie in sus k sa scoata o sageata din cucura de pe umeri; celalalt se reazima pe creshtetul cornut al ciutei. ODOBESCU S. III 55. Dinaintea gurei de la soba se incovoia o mitza alba care torcea de multzamire. ALECSANDRI O. P. 95. ◊ Tranz. Parintele Ionaftan ishi incovoie trupul slab shi incepu urcushul prin umezeala desishurilor. SADOVEANU O. VII 209. (Fig.) Treceai prin vaile afunde Incovoindutzi indaratnic Maretzul tau grumaz de unde. GOGA P. 18. Sprenchinaciune el genunchiishi incovoaie. EMINESCU O. I 51. ◊ Refl. (Despre obiecte) Ishi alese o sabie cam ruginita dar cu fierul ce se incovoia de se facea covrig. ISPIRESCU L. 21. ♦ Fig. (Despre persoane) A se umili. Eminescu... nu sa incovoiat niciodata; era un om dintro bucata. CARAGIALE N. S. 15. Sa vad eu cum sencovoaie cu sfiala un Razvan Pe linga cei mai din coada boierashi de la divan? HASDEU R. V. 125.