INCOTRÓ adv. (Pe linga verbe de mishcare) Unde pe unde in ce directzie; oriunde. Of! Imi vine sa ma duc SHi nu shtiu incotro so apuc. BENIUC V. 141. Incotro te intorci numai indemnuri la veselie shi desfriu. REBREANU R. I 255. Incotro sa ne ducem? ODOBESCU S. I 146. Incotro rataceshte acum? ALECSANDRI T. 112. ◊ Loc. adv. Ori incotro = indiferent in ce directzie oriunde. Ori incotro te intorci numai moshii boiereshti ai sa vezi. REBREANU R. I 78. Am ratacit shi urme nus Ori incotro mash duce! IOSIF PATR. 16. ◊ Expr. Care incotro (poate) = care pe unde poate in toate directziile. Voi imprashtiatziva care incotro shi va ducetzi acasa. ISPIRESCU L. 318. Fugisera care incotro de groaza ianicerilor. NEGRUZZI S. I 206. A nu (mai) avea incotro = a nu mai avea nici o posibilitate nici un mijloc (decit...). Ce face toata lumea vom face shi noi k navem incotro. REBREANU R. II 61. Daca vazu k nare incotro mersera la grajd. ISPIRESCU L. 21. Nam incotro; mortcopt trebuie sa te ieu cu mine. CREANGA P. 203. (Ironic cu valoare de superlativ) Nai incotro! = nici k se poate mai mult! nici vorba nu poate fi! Da de onest nai incotro! CARAGIALE O. I 151.