INCORNORÁT A incornoratzi te adj. 1. Care are coarne cu coarne. Vita nalta Naltancornorata. TEODORESCU P. P. 259. ♦ (Despre sotzi) Inshelat. Aici e o parte din suferintza celui incornorat shi mintzit mereu. CAMIL PETRESCU T. II 291. ♦ (Substantivat m. in forma articulata) Dracul. 2. Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat inflorit fara baza reala. Minciuna incornorata. ▭ Unul iscoditor trist de termeni incornoratzi... Se plinge k nuntzeleg acei care il ascult. ALEXANDRESCU M. 240. Varianta: cornorát a (CREANGA P. 48 NEGRUZZI S. I 347) adj.