INCORNORÁ incornorez vb. I. Tranz. 1. A adauga unei povestiri unei intimplari amanunte nascocite a exagera faptele a deforma adevarul; a inflori a umfla. Ma Tudore no mai incornora shi tu asha! zise nevasta lui Patzanghel. PREDA I. 78. Nui era de ajuns cum le incornora toate cite le auzea shi le vedea. CARAGIALE O. III 34. Incornoreaza tzintzarul De tzil face cit magarul. PANN P. V. I 28. 2. (Familiar cu privire la sotzi) A inshela a pune coarne.